Doar tu...

                            "Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau.Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devinpasse´ , dar tie iti lasa un gust placut…Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta…Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…
                            De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…
Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.
Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)
                            Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?
                          Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…
                          Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…
Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…
                          Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.
                           Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…
                         Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.
                         Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…
Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta… Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica… Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

                          M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta." 

Ana are mere!

                      As vrea sa te pot suna , sa iti aud vocea, sa te aud cum razi de mine. "Ana are mere!" de atat am nevoie, vreau sa te aud spunand asta. Imi e atat de dor de glumele tale proaste, imi e dor sa ma critici, sa ma susti in tampeniile pe care le fac, imi e dor sa iti povetec despre viata mea, imi e dor sa ma certi, imi e dor sa ascult de sfaturile tale. Ne leaga amintiri vechi de un deceniu ce nu pot fi uitate dar s-au transformat in povesti.

                 Azi totul pare atat de diferit, imi voi sterge lacrimile pentru ca stiu ca nu ma poti suporta atunci cand plang si iti spun doar La multi ani suflet drag!

Vulnerabila

                     "Ai grija, te indragostesti prea repede, te  "arunci cu capul inainte fara sa iti pese de consecinte, ce e cu tine?"

                Analizez cuvintele lui. Are dreptate, sunt vulnerabila, am facut o gaura imensa in zidul ce ma inconjura si l-am invitat inauntru. E pentru prima data cand m-am implicat fara sa analizez, fara sa despic firul in patru, fara sa gandesc. Parca am vrut sa imi rupa cineva inima din piept si sa se joace cu ea. Am uitat cum sa fiu rationala, rece, pregatita pentru orice. Am renuntat la mastile de bal si am ramas doar eu,cu sufletul pe o tava pe care am vandut-o ieftin. Ma uimesc pe zi ce trece, ma intreb ce a patit scorpia din mine! S-a hotarat sa plece in vacanta cand aveam nevoie de ea?

                Am obosit sa fiu o scorpie fara sentimente,am obosti sa pun randuri de caramizi pe zidul ce creste cu fiecare zi, am obosit sa ma caut si sa nu stiu care sunt, am obosit sa fiu puternica pentru lumea din jurul meu. Am nevoie de o pauza, am nevoie de rasfat, am nevoie de liniste si siguranta, am obsit sa ma joc.

                Ma vrei?Sunt o romantica incurabila ce crede in iubire, flori si inimioare. E poate pentru prima data cand recunosc asta si ma simt mandra. Surprinzator, am nevoie de tine. Nu stiu cum, nu stiu in ce fel, nu stiu unde, nu stiu de ce, nu stiu cand m-am lasat purtata de sentimente, m-am oprit din gandit si am simtit.

                Azi m-am uitat in oglinda si am vazut undeva, in ochii ce se reflectau, pe mine ridicandu-ma si scuturandu-ma de praf.

Ganduri...

               Am crezut ca sunt o persoana destul de realista pana azi cand am vazut cata naivitate sta in mine. imi amintesc cat de tare plangeam anul trecut pe vremea asta doar pentru ca tu ma iubeai mai mult decat o faceam eu. Chiar daca printre suspine iti spuneam acest lucru tu ma tineai in brate strans de tot si ma minteai ca va fi bine. Am admirat puterea ta, eu pur si simplu as fi plecat, tu ai ramas... mi-ai sters lacrimile si m-ai facut sa cred in noi. De fiecare data cand aveam dubii ai fost langa mine si m-ai alimentat cu trairile si sentimentele tale. Mi-ai dat impresia ca ma iubesti asa cum nu am mai fost iubita. In mai putin de 2 luni ne-am cunoscut, ne-am indragostit, ne-am iubit si ne-am despartit. Ce am trait in doi a fost magic dar magia s-a evaporat facandu-ne sa uitam cat de mult ne vrem. A trecut un an de cand noi nu mai existam, am uitat de tine si tu de mine. Ne-am intersectat privirile intr-o seara in club, ti-am intors spatele prefacandu-ma ca nu te-am vazut, nu stiu daca ai simtit privirea mea, tot ce stiu e ca nici tu nu ai reactionat. Nu am procedat dupa educatia data dar sper sa intelegi, imi era imposibil sa te privesc in ochi. Dupa ai disparut iar. Ai aparut in urma cu cateva zile darorita unui SMS ce a ajuns la tine din pura intamplare si o mare gresala. Mi-ai raspuns, lucru care m-a uimit. Dupa ultima discutie nu credeam ca ne vom mai vorbi. Am fost rece si indiferenta dar nu pentru ca nu mi-a facut placere sa impart cuvinte cu tine, pur si simplu dormeam... Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre tine, depre ce ai facut in ultima perioada, as fi vrut sa iti spun ca mi-a fost dor, dar adevarul este ca nu stiu ce am fi avut sa ne spunem, mi-ar fi placut sa aflu totusi. e atat de ciudat cum in urma cu un an insemani atat de mult pentru mine iar azi tot ce ne putem spune "buna!"urmat de o pauza infinita.

             "I thing when it's all over it just comes back in flaskes, you know? It is like a kaleidoscope of memories, it just all come back but, he never does. I tkink part of me knew the second I saw him that this would happen. It's not really anything he said or anything he did, it was the feeling that came along with it and the crazy thing is I don't know if I'm ever gonna feel that way again but, I dont know if I should. I knew his world moved too fast burned too bright but I just thought, how can the devil be pulling you toward someone who looks so much like an angel when he smiles at you? Maybe he knew that when he saw me. Ihuess I just lost my balance. I think that the woest part of it all wasn't losing him, it was losing me. I don't know if you know who you are until you lose who you are."

Oglinda

                        In fata mea sta un chip cu ochi cafea cu lapte, inconjurati de gene lungi si rimelate usor. Buzele sunt de un roz pal, inca nu au fost acoperite de rosul aprins al rujului. In jurul fetei se lasa usor bucle negre ce curg pana in dreptul sanilor acoperindu-le goliciunea. Imi zambeste superior, facanda-ma sa ma infior de nonsalanta ca care isi expune formele pline. In fata mea sta o femeie frumoasa, gratioasa, plina de fiminitate si incredere in propriile forte. Clipesc, iar ea clipeste o data cu mine. O tintuiesc cu privirea si ma chinui sa nu cedez in fata ei. La fel de galanta pana acum, imi mentine privirea. Am clipit! Deschid cu frica ochii, incercand parca sa evit satisfactia ei. Inca ma priveste. O cunosc atat de bine, dar nu mai stiu cine e. Femeia din fata mea sunt eu. Eu cea care ies zi de zi pe usa apartamentului. In fata mea sta o imagine aranjata cu multa rabdare, e un recipient in care sta un copil, copilul din ochii lui. Imi doresc ca femeia din oglinda sa dispara si sa ma ridic din locul unde stau pitita. Am stat atat de mult ascunsa, incat nu mai stiu sa fiu eu, imi e dor de mine si cred ca asta e si motivul dorului de tine.

                        Imi e dor sa vad fata aceea naiva si inocenta din ochii tai, imi e dor sa o iubeasca cineva pentru ceea ce e , imi lipsesc saruturile pline de sentimente contradictorii, imi e greu sa uit speranta pe care o aveam cand iti spuneam adio, imi e dor sa ma alinti in versuri, imi e dor sa cred in iubire, destin si suflete pereche, imi e greu sa renunt la noi, chiar si la ideea de noi, imi e dor sa alerg postarita pentru a-ti citi scrisorile, imi e dor de conversatii doar de noi intelese, imi e dor de lectii de cultura generala, imi e imposibil sa renunta la “ Te voi iubi mereu” . “Imi e dor de tot si astept sa vii!“

Forever and ever

                 Intr-o seara te-am intrebat ce ai vrut sa spui prin "Te voi iubi la nesfarsit" Chiar daca esti un maestu in arta cuvintelor tot ce ai putut spune e ca sunt speciala. Te-am auzit in zeci de seri spunand acest lucru  prin cele mai minunate cuvinte ce puteau fi rostite, dar acest cuvant rece, fara alte adjective si adverbe care sa il incalzeasca, nu l-am auzi niciodata rostit de buzele tale.

                 Eu cand iti sopteam in nopti tarzi "te voi iubi mereu" vroiam sa iti spun ca indiferent ce se va alege de viata mea, tu ingerule, vei ramane una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele. Prin aceste 4 cuvinte vroiam sa intelegi ca, daca peste 10 ani voi fi oarba, dintre toate mainile care imi vor modela sanii le voi recunoaste pe ale tale; daca ti-ai apropia gura de urechea mea, cum ai facut-o de atatea mii de ori, ti-as spune ca se aude marea asa cum obisnuiam sa o fac; daca as simti limba ce deseneaza cuvinte de dor pe spatele meu gol as sti ca fierbinteala ei iti apartine. Dintre toate aromele ce imi vor bantui dorintele imi voi aminti doar mirosul verde-crud al trupului tau, as sti chiar si ca degetul ce scrie apasat pe spatele meu "te iubesc" e acelasi pe care il sarutam hazliu inainte sa imi pun capul pe perna. Ti-as cunoaste pasii grei ce se apropie de sufletul meu fara sa ma indoiesc de ei. 

                 Acum oarba nefiind, tot ce vreau e sa ma mai vad macar inca o data in ochii tai, deoarece in ochii tai m-am vazut mereu exact asa cum sunt si mereu am fost doar eu. Chiar daca arunc vorbe grele si tin discursuri despre cat de repede te voi uita vreau sa stii ca nu e asa. Ma simt nesigura pe mine si pe tine, simt ca nu mai am pentru ce sa lupt si tot ce vreau e sa imi spui ca zambesti cand vezi cate um sms de la mine chiar daca nu trimiti altul in loc.           

Daca as fi fost...

Daca as fi fost un anotimp mi-ar fi placut sa fiu iarna.

Daca as fi fost o luna mi-ar fi placut sa fiu decembrie.

Daca as fi fost o zi a saptamanii mi-ar fi placut sa fiu duminica.

Daca as fi fost o parte a zilei mi-ar fi placut sa fiu noaptea.

Daca as fi fost un animal marin mi-ar fi placut sa fiu delfin.

Daca as fi fost o personalitate istorica mi-ar fi placut sa fiu Cleopatra. 

Daca as fi fost un personaj de carte mi-ar fi placut sa fiu Scarlet O'Hara.

Daca as fi fost un animal de uscat mi-ar fi placut sa fiu cal.

Daca as fi fost o planeta mi-ar fi placut sa fiu Saturn.

Daca as fi fost o directie  mi-ar fi placut sa fiu inapoi.

Daca as fi fost un lichid  mi-ar fi placut sa fiu mercur.

Daca as fi fost o pasare  mi-ar fi placut sa fiu Phoenix.

Daca as fi fost o planta  mi-ar fi placut sa fiu menta.

Daca as fi fost un fenomen al naturii mi-ar fi placut sa fiu fulger.

Daca as fi fost un instrumest muzical  mi-ar fi placut sa fiu pian.

Daca as fi fost un drog mi-ar fi placut sa fiu LSD.

Daca as fi fost un cantec  mi-ar fi placut sa fiu Crazy- Aerosmith. 

Daca as fi fost un film mi-ar fi placut sa fiu Gone with the wind. 

Daca as fi fost un oras  mi-ar fi placut sa fiu Istanbul .

Daca as fi fost un gust  mi-ar fi placut sa fiu dulce-amarui.

Daca as fi fost un condiment  mi-ar fi placut sa fiu piper.

Daca as fi fost o aroma  mi-ar fi placut sa fiu rom.

Daca as fi fost o floare  mi-ar fi placut sa fiu orhidee.

Daca as fi fost un fruct  mi-ar fi placut sa fiu portocala.

Daca as fi fost o culoare  mi-ar fi placut sa fiu albastru.

Daca as fi fost un metal  mi-ar fi placut sa fiu argint.

Daca as fi fost un accesoriu  mi-ar fi placut sa fiu pantofi.

Daca as fi fost o expresie a fetei  mi-ar fi placut sa fiu zambet.

Daca as fi fost un sentiment  mi-ar fi placut sa fiu iubire.

Daca as fi fost o materie scolara  mi-ar fi placut sa fiu psihologie.

Daca as fi fost un personaj de desene animate  mi-ar fi placut sa fiu Belle( Frumoasa si bestia).

Daca as fi fost o forma geometrica  mi-ar fi placut sa fiu romb.

Daca as fi fost un numar  mi-ar fi placut sa fiu 10.

Daca as fi fost o masina  mi-ar fi placut sa fiu mercedes G.

Daca as fi fost o carte  mi-ar fi placut sa fiu Ingerii pacatelor.

Daca as fi fost un obiect vestimentar  mi-ar fi placut sa fiu pijama.

Daca as fi fost un desert  mi-ar fi placut sa fiu jeleu.

Tu, eu

                         



                     Nu stiu cum ai putut reusi sa te trezesti intr-o dimineata si sa uiti toate lucrurile legate de noi. Nu inteleg cum ai putut sterge cu buretele ani, luni, zile, doar deschizand ochii la prima ora din zi. Nu imi dau seama cum ai putut avea atata tarie de caracter incat nu ai raspuns la provocari. E ca si cand ai avut probleme de memorie si intr-o zi nu ai mai stiut sa ma iubesti. Azi nu mai sunt atat de sigura ca vreau sa vii  dar cu toate astea in fiecare noapte stau si ma gandesc cum ar fi sa te intorci.

              Te cunosc atat de bine, uneori cred ca mult mai bine decat pe mine. Iti stiu calitatile si defectele; de ele m-am indragostit. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. In tine gasesti doar femei cu glezna fina de la care ai inceput povesti ce s-au infipt adanc in sufletele lor. Adori sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, peretii fiintei tale sunt ridicati din carti, doar asa poti gasi cuvintele perfecte pentru orice femeie. Preferi femeile ce merg hotarate si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu sunt rujate si pudrate ci doar limpezi si fragile la vedere deoarece nu sunt o prada usoara. Iti place sa vanezi cu tactica, tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce ai obtinut-o cu maxima ticalosenie.
              Locuinta ta e extrem de interesanta, obsedeaza dupa ce o vizitezi, dar tu stii deja asta, te bazezi pe farmecul tau aplicabil pe aproape orice fiinta. Capcanele sufletului tau nu sunt puse doar pentru a te proteja, sunt acolo pentru a te face sa razi tembel de cele ce incearca sa le treaca si mai ales pentru a fi implorat pentru ajutor. Adori sa faci oamenii sa iti ceara ajutorul pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta. Esti singurul ce detine cheia sufletului tau desi, iti aduci vag aminte ca ai mai avut o cheie pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor ce te-au gasit prea tarziu. Ai adus destule femei, pe care le-ai ales in treacat si nu ai avut timp sa le VEZI si te-au facut sa le iei inconsitient in brate, sa le urci pana in pragul sufletului tau; e  adevarat nu ai putut decshide usa dar le-ai oferit cea mai frumoasa perspectiva a ta. Unele au ramas indelungat acolo dupa ce te-ai hranit din ele, altele si-au last sufletul sa le tina locul deoarece erau ocupate cu moartea. 
              Eu m-am mutat din periferia unor idei preconcepute, am venit in centru atentiei tale pentru ca te-am simtit de la mare distanta. Nu am asteptat sa deschizi usa asa cum ar fi trebuit, m-am folosit de cheia primita de la ursitoare. Am mers razand pe sarma, m-am imprietenit cu orataniile din camera de zi si am urcat cu spatele drept, fara sa ma impiedic pe sacra alunecoasa datorita rasinilor curse din femeile pe care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Te-am gasit in biblioteca, cautai cartea potrivita. Negasind-o te-ai ascuns in spatele mastii pe care orice femeie indragostita ti-ar fi dat-o jos cu usurinta.
              Nu am fost niciodata curioasa sa vad ce se afla in spatele masti tale, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu intrebari la care sa raspunde numai eu.
              Am plecat si asta nu pentru ca nu te iubeam, am vrut sa iti las timp sa iti fie dor de mine, eram ferm convinsa ca ma vei chema inapoi. As vrea sa iti pot spune ce se intampla acum cu mine dar mi-au secat toate cuvintele. As vrea sa vad toate valurile inspumate din ochii tai cum ma privesc pe furis dimineata cand ma imbrac pentru o noua zi, as vrea sa fii langa mine, ganduri sa-mi citesti, sa vezi cum aplic pe unghii culori vii, sa ma certi cand trec prin toate gropile de pe drum. Apropo, am auzit ca daca te uiti la ceas la fix te iubeste si atunci ma uit intruna la ceas crezand ca asa te aduc inapoi in viata mea. De cand am plecat ma duc la toate filmele noi crezand ca le voi uita pe cele vazute cu tine, chiar azi am vazut unul.
               Dar cel mai des imi mint prietenii si mai ales pe mine ca nu ma gandesc cateodata la tine, adevarul e ca nu pot face nimic fara sa nu ma gandesc la tine si singurul lucru care intradevar imi lipseste e sa nu imi fie dor de tine.

Zile ploioase

                           

                          Uneori lucrurile nu ies asa cum am vrea. Poate nu ne-am iubit atat de mult cum ziceam, poate nu ne-am respectat cum ar fi trebuit, poate ar fi fost mai bine sa ne deschidem unu  fata de celalalt, poate ar fi trebuit sa nu ne mintim atat. Au fost multe lucruri ce ne-au lipsit dar mereu am stiut sa radem. Am fost mai mult prieteni decat iubiti si poate nici macar prieteni. Cand ma gandesc la tine ma vad fericita, nu stiu de ce, ma amuza ideea de noi. Mereu am fost fericiti cand eram impreuna, fie ca iesam la o cafea ca amici fie ca ne certam ca 2 copii, noi zambeam. Imi face bine prezenta ta si imi lipsesti in unele zile. 
                  Imi lipsesti in zilele in care vreau sa fiu copil, in zilele in care am nevoi de nebunie. Imi e dor de ce aveam, imi e dor sa ne certam, imi e dor sa ne tachinam si sa nu ne pese decat de noi. 
                 Poate c-am fost si-am ramas un adult copil, si te rascolesc aiurea,complet inutil dar sunt doar niste raspunsuri dintr-o vreme uitata, am vrut sa stii, cum nu am stiut iubi!

Dupa miezul noptii

                  Azi mi-am amintit de tine. Nu de baiatul acela dulce ce imi spunea pe un biletel in trafic ca ma iubeste, ci de barbatul pe care nu ai vrut sa il vad. Mereu am stiut ca e ceva cu tine, pareai inocent dar diabolic, te comportai extraordinar dar vedeam in ochii tai cruzimea. Ochii tai m-au facut sa te vreau, intunericul pe care il camuflai in spatele zambetului copilaresc, puterea ta de a masca trecutul implacabil. Am vrut sa te vad pe tine, nu personajul de zi cu zi si am facut tot ce puteam face doar ca sa te enervez, sa te fac sa cedezi presiunii. Nu am reusit, m-ai iubit asa cum eram, fara sa stii k eu vroiam sa vad actorul. 

           Am reusit sa te fac sa clachezi intr-o seara, ma rugai sa incetez, sa ma calmez si sa nu te mai enervez pentru ca nu te mai puteai controla. Te vedeam cum te luptai cu tine, tremurai sub cuvintele mele si ai fi vrut sa reactionezi dar te-ai abtinut, mi-a placut sa te vad suferind si placandu-ti in acelasi timp. Erai speriat si credeai ca nu te voi mai iubi, ca imi va fi frica de tine si voi fugi. Ai gresit atat de mult ingerule, in clipa in care ti-ai pierdut mintiile si ai infipt mana in gatul meu aruncandu-ma peste canapelele din fata ale masinii, te-am iubit cu adevarat. Am vazut cum te-ai calmat uitandu-te in ochii mei, ti-ai gasit alinarea. As minti daca as spune ca nu mi-a fost frica, as fi fugit si m-as mai fi intors doar ca nu puteam scapa de mana ta. Cand te-am vazut cat e repede te-ai calmat si cat de trista a fost privirea ta am realizat ca nu pot fugi, eram mult prea atrasa de actorul meu. Nu am fost multumita cu secunda ta de rabufnire, vroiam mai mult dar tu mi-ai aratat cat de puternic esti. Am spus cuvinte dure in seara aceea doar ca eu sa te vad, stiu cat te-au durut si mai stiu ca as face-o iar si iar daca ar fi cazul. 

           Azi mi-am amintit de tine fara masca, azi mi-a fost dor de felul in care ne-am iubit in acea seara, azi as fi vrut sa te fac sa fi tu.

Noaptea tarziu

               Azi am simtit nevoia sa am grija de mine. Mi-am incretit cu atentie fiecare suvita de par, mi-am inmuiat corpul in uleiul cu parfum de trandafiri pe care l-am amplificat prin puternicul parfum, mi-am aranjat fiecare geana, rujul rosu mi-a conturat buzele, am ales cu mare atentie o rochie de culoarea abanosului pe care am asortat-o cu pantofii proaspat primiti cadou si am plecat. Unde nici eu nu stiu. M-am plimbat ore in sir aratand ca si cum as avea o intalnire prin micul oras. Le-as fi zambit tuturor doar ca nopate face ca orasul sa fie pustiu. Imi place sa merg ca o fantoma printre cladirile inalte, pe stradute inguste, sa vad ce nu ar trebuii vazut. Ma linisteste cand sunt doar eu si intregul oras. Imi dau seama ca nu sunt singura ce duce lipsa de locuitori. In seara asta am simtit ceva mult mai intens decat pana acum, nici macr ploaia nu m-a intors din drum. Am pasit dreapta, un picior in fata celuilalt si ecoul tocurilor inalte. Nimic nu mi-a atras atentia de la lacrimile mele. Am fost captiva intr-un spatiu intuecat si ud unde doar eu exist, nimic si nimeni altcineva. Doar iubirea lui ma gasea aici si doar ea era capabila sa ma faca sa ma intorc. Azi nici macr ea nu m-a cautat! 

Only words

                      








                         Sunt doar cuvinte stiu dar, sunt cuvinte spuse din suflet, sunt cuvinte ce nu le-am rostit pana acum pentru ca nu am simtit nevoia, nu au fost necesare. 
                         A trecut ceva vreme de cand nu am mai vorbit dar esti inca prezent in visele mele, in prezentul meu. Duminica ma intorceam de la mare, mi-am amintit discutia noastra, cum ne-am facut filmul nostru, cum le povesteam copiilor nostrii cat de mult ne iubeam si mai ales cum am fi fost la fel de indragostiti si peste 10 ani. Imi e atat de greu fara tine... Incerc sa ma prefac ca sunt bine, pun masca aia de bal pe care o am de la tine si imi ascund sentimentle in spatele ei. La suprafata ramane un zambet larg cu strungareata dar camd ajung acasa pierd masca. Pot fi eu, ma pot intoarce la durerea sufletului meu, la amintirea ta. Imi cufund fata in perna si incep sa visez. Iti simt atingerile, mangaierile, simt cum ma saruti incet pe tot corpul, cum ma alinti, iti aud vocea atat de calma si sigura, ma linisteste si imi da putere sa zambesc. Deschid ochii si te vad, esti aici, esti langa mine. Ma ti strans in brate si imi spui ca va fi bine, ca doar iubirea noastra conteaza. Ma saruti iar, simt cum intreg corpul vibreaza sub mainile tale, fiecare atingere imi creste temperature, inima imi bat din ce in ce mai repede ca si cand ar vrea sa iasa din pieptul meu, sa se mute la tine. Iti simt respiratia grea pe gatul meu, mainile mele iti cerceteaza fiecare parte a pielii, simt cum fiecare fibra musculara se incordeaza, iti simt corpul greu strivindu-ma, ma apasa cu o putere neobisnuita, mai mult psihica decat fizica, ma domini. Ma privesti in ochi si imi spui… nu aud, nu aud nimic. E o galagie asurzitoare. Te indeparteazi, nu te pot prinde, te pierd in abis. Se pierde in soneria ceasului desteptator. E dimineata. 
                         Acum trebuie sa o iau de la capat dar nu mai am putere, vreau sa te uit, vreau sa te am, vreau tot ce aveam impreuna.   

  "Ai fost si-o sa ramai mereu

Perioada mea de apogeu

Ai fost balsamul sufletului meu

Cu apelativul inger ma chemai mereu

Erai la mine -n viitor

Si eram sigur  ca asa mor

Spuneai mereu ca ma iubesti

Acum,doar cu amintiri ma mai hranesti

Eram persoana a 1 -a la plural

Acum sunt prima singular

Radeam cu tine zi de zi

Acum iti scriu doar poezi

Acum cand totul e tacut

Imi spun ca stiu ce-am de facut

Sa astept din nou in gara mea

Un tren cu care voi pleca"

Intrebari

                 

                        

                      Aseara ne-am vazut. Poate nu ar fi trebuit, pe mine una m-a durut prea tare privirea ochilor tai. Imi era mult prea dor de noi iar noi, nu cred ca mai exista. Sper din suflet sa nu fie asa pentru ca te vreau dar eu nu mai pot astepta. Timpu din clepsidra se scurge, nebunia zilnica ma face sa te uit, ignoranta ta ma indeparteaza. Luni plec. De tine depinde plecarea mea, nu stiu daca ne va mai lega ceva cand ma voi intoarce si spun asta cu lacrimi in ochi pentru ca ma doare. vreau sa nu ma lasi sa o fac, vreau sa iti pese ca ma pierzi si sa nu mai fi indiferent. Apropo, maine am fi facut 2 luni... Vreau sa stii ca azi sunt inca aici, inca imi e dor de tine, inca te iubesc, inca te astept. Dar oare cat o mai pot face?  

Noaptea

                    Si noaptea e cel mai greu...Eforturile zilnice de a-l tine departe de mintea ta nu isi mai au rostul, stii ca indiferent ce ai face e in gandurile tale. Totul incepe pe drum spre casa. Sunt obosita, epuizata si cu un dor de tot ce ma inconjoara care urla in mine a disperare. Ma uit la telefon, nimic de la el, i-as da mesaj dar, stiu ca doarme. Ii sterg unmarul in timp ce il repet in minte ca nu cumva sa-l fi uitat, si asta doar pentru a nu ma trezii in miez de noapte scriind sms-uri. Lacrimile incep a-ami invada ochii, purtand cu ele rimelul pe masca mea de bal. Doar rujul rosu imi da viata... Imi e atat de dor de el... Ma opreste politia...incredibi, o zi mai buna nu gaseau. Imi streg cu disperare fata manjita cu lacrimi de amor si incep a rade. Ajung acasa uimita de mine, cu usor e sa rad atunci cand mor in mine.

               Tot ce vreau e sa ma trezesc zambind si fara dor. Iau perna in brate si imi imaginez ca esti tu si vreau doar sa dorm. Dar cum sa dorm cand simt ca acum visez? Nu poate fi real nimic din ce se intampla, o gluma proasta. Reusesc sa adorm prin ganduri negre in cele din urma. Dimineata e alta povese, ma trezesc cu un chef nebun de viata care dureaza cam cat fumul de tigara, pana observ perna de langa mine neatinsa, am visat ca erai langa mine. Trebuia sa fie invers, sa ma trezesc plangand ce ai plecat iar tu, da fi acolo linistindu-ma. Nu mai pot respira de dorul tau. 

               Nu am facut bine dandu-ti un ultimatum, stiu asta, dar vreau sa imi aleg drumul pe care voi merge, e timpul ca eu sa uit sau sa iubesc. Ma distruge ce e acum intre noi, speranta asta care nu stiu daca e reala sau nu...

               Te iubesc mai mult decat iti poti tu imagina si vreau sa fi al meu si eu a ta, sa fim noi, asa ca in visul meu.        

           

Mă doare

Nu stiu ce e in sufletul tau acum dar mi-ar plăcea enorm de mult sa am măcar o idee. M-ai căutat in ultima perioada, întrebarea mea e "De ce?". Oare îți era dor de mine sau pur si simpLu doar sa vezi dacă sunt bine? Nu sunt bine, imi e dor de tine si as face orice sa îți vad ochii, sa mă iei in brate si sa imi dai puterea d care am nevoie in perioada asta. Erai sprijinul meu, faptul ca mă iubeai mă făcea sa mă dau jos din pat dimineața. Acum doar vointa si taria de caracter mă fac sa rad pentru alți căci inima imi plânge. Am nevoie de tine ca desertul de ploaie, pot supravietuii fara tine dar nu pot traii. Mă doare ca nu esti aici, mă bucur ca tie îți e mai bine, as fi vrut sa îți fie bine lângă mine. As muta mu tii din loc doar sa stiu ce ascunzi sub ei. As face orice sa aflu ce gandesti...

Inca ploua

                   
                  Inca ploua. Niciodata nu mi-a placut ploaia, e ca o batranica moracanoasa ce asteapta si pandeste sa iti invadeze sufletul. Te tine in casa, prizonier in propria-ti viata, aruncand in gandurile tale cele mai frumoase amintiri cu el. Si iti e atat de dor de el... e singurul ce ar putea sa o imbuneze. In doi ar fi soare in casa chiar daca afara ploua. Picaturile de apa ce lovesc geamul cu putere imi inlocuiesc lacrimile sufletului ce nu s-au oprit de cad a plecat. Si rad, si sunt bine, cerul plange in locul meu. Intr-o dimineata soarele imi va invada camera, luminanadu-mi viata. Azi inca ploua... 
       

Asteptand

   





                     Astept cu ochii pironiti pe ecranul imobil al telefonului sperand ca am primit un sms in cele 2 secunde cat nu am fost atenta. Astept la fel cum am asteptat aseara, stiind ca nu va venii dar, sperand ca din clipa in clipa iti voi auzi loviturile in usa. Am ramas singura, eu cu gandurile mele ce mi-au distrus inima, putin cate putin, cu fiecare ora se zdrentuia si se dispersa pana cand nici macar lacrimile nu au mai cazut. Am ramasa eu, eu aia rece si indiferenta care stie doar sa atace, care nu stie ce inseamna intelegerea sau a ingadui. Imi plange sufletul in mine dar eu rad si iti spun ca nu vreau sa mai aud de tine. 
                M-ai ranit cum nimeni nu a facut-o pana acum doar pentru ca te-am primit in viata mea, am daramat zidul ce ma proteja si te-am acceptat in intimitatea mea. Am crezut in tine mai mult decat in mine iar azi nici macar nu pot sa respir fara tine. M-ai facut dependenta de tine si m-ai abandonat pe o strada pusie pe timp de ploaie. Noroc cu ploaia ca imi ascundea lacrimile de trecatori. Ma doare intreg corpul si sunt amortita de atata amar. Ai ales sa pleci si indiferent de ce am facut ca sa te opresc ti-ai continuat drunul pe care eu nu am acces. Sunt ranita, coplesita si rapusa. Nu am pentru ce sa lupt si nu mai pot. Totul tine de tine si urasc cand nu pot face ceva... Cu toate astea te iubesc si inca te astept




                 

In doi

                          Azi dimineata m-am trezit cu sentimentul ca am tot. Vibratiile telefonului m-au anuntat ca a inceput o noua zi, o noua zi plina de speranta, incredere, siguranta si cel mai importan iubire. Am inceput sa citesc mesajul de la el si chiar daca era la mii de km distanta l-am simtit cum se baga in pat langa mine si cum ma lua in brate. Acest lucru ma face zi de zi sa realizez cat de mult il iubesc. Azi stiu mai bine decat ieri ca fara el as fi incompleta.

                  Imi amintesc superoritatea din ochii lui din ziua in care ne-am cunoscut, imi amintesc cum ma privea, plin de el, arogant, ca si cant toata lumea e a lui si cine sunt eu sa ma deranjeze atitudinea lui. Azi vad doar iubire in ochii lui "albastri".

                  Langa el am invtat ce inseama libertatea. Sunt dependenta de el dar libera. Acum chiar pot face tot ce vreau pentru ca stiu ca el ma va sustine. Imi doream dimineti in 2, acum nu mai vreau nimic pentru ca am totul in bratele lui. E sufletul si viata mea iar fiecare zi ce trece, fiecare lucru pe care il descopar la el ma face sa il iubesc mai mult. Azi am realizat ca nu stiam ce inseama sa iubesc pana ieri si stiu ca maine imi voi da seama ca nici azi nu am stiut. Chiar daca sunt departe acum de el maine dimineata cand ma voi trezii il voi simtii din nou in patul meu iar parfumul lui ma va invada facandu-ma sa il simt si mai aproape. Azi am aflat ce vreau. E tot ce imi doresc.

           

Imi e dor

                Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat ai fi in stare sa il scoti din vise pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumita persoana?

Dorul e un sentiment comun, mult prea des folosit de unii in zilele noastre. Ne e dor de o anumita mancare, de un anumit gust, ne e dor de o anumita activitate, ne e dor de un loc. Si daca irosim cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, cum mai ramane cu acel sentiment, acel fior care iti e strigat de fiecare celula din corp? Sa o numim dorinta? Dar cum sa fie dorinta ceva ce e mai presus de verbul „a dori”, ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate.

                Sa nu numim capriciu sau obsesie ceva ce ne tine treji nopti intregi, ceva care ne face sa ne simtim incompleti... Daca e un simplu capriciu de ce nu putem gasi altul pentru a uita de acesta? Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce te bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce iti tine loc de hrana si apa, ceva ce te fascineaza ata de tare incat ti-e frica sa inchizi ochii ca sa nu ii pierzi nici un mintu din farmec.

                 Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva? A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta. Se va gasi oare vreun leac pentru dor in absenta persoanei dorite? Nu, dar desigur putem incerca fel de fel de metode care ne amagesc ca ar putea da rezultate. 

                 Incepi prin a-i nega si ignora existenta. Ne putem preface ca e ireal. Dar nu pentru mult timp. Amintirile ies la iveala. Te simti din ce in ce mai gol, mai pustiit. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul tau incepe sa iasa din colivia in care l-ai inchis. Incepe sa ii simta si mai tare lipsa. Numele lui iti apare din nou pe buze. E parte din tine si asta nu mai poti ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat iti e dor de el... Desigur, putem sa ne incarcam timpul cu mii de alte lucruri nesemnificative. Nu ne lasam nici macar o pauza pentru ca astfel am avea putin timp sa ne gandim la el. Asa ca preferam sa ne ingropam sufletul in realitatea cotidiana decat sa il lasam prada propriei realitati. Ne ghidam inima dupa legi universale decat sa ii dam libertatea sa aiba propriile legi, desi stim ca e doar o iluzie. Niciodata nu vom putea coordona simtirile inimii in totalitate. Dar noaptea ne tradeaza mereu. Noaptea stie prea bine ce ne dorim si ne ofera totul. Exact asa cum am vrea sa fie. Si dimineata te trezesti cu un zambet larg si fredonand un cantec vesel. Dar cand te uiti pe perna de langa tine nu e nimeni. E goala. Nu e nimeni in bucatarie care sa iti prepare micul dejun si apoi sa te trezeasca cu un sarut. Esti singur. Si te gandesti ce rost mai are toata epuizarea zilnica daca in final tot ajunge sa iti lipseasca atat de mult incat sa te doara. Dar o iei de la capat cu gandul ca poate azi o sa iti fie mai putin dor de el, desi stii ca fiecare zi ce trece nu face decat sa adanceasca urma lasata de el... Dar oare are vreun rost sa ii marturisesti? Oricum cinci cuvinte nu inseamna nimic. Nu pot masura intensitatea a ceea ce simti. Asta se vede doar in privirea ta... Dar el e prea departe. Atat de departe de tine si totusi atat de aproape de inima ta. Dar ce folos sa ii zici ceva? Daca primesti un raspuns sec? Ce te faci atunci? Te inchizi in tine, iti infranezi fiecare impuls de a-i spune, incerci sa iti domini instinctul...Nu vrei sa fii slaba. Cu atat mai putin sa ii pari lui slaba. Si rezisti...Rezisti...Rezisti...Dar in miezul noptii te trezesti cu telefonul in mana. Ii scrii mesaj. Astepti cu nerabdare raspunsul lui. Suna telefonul. O prietena. Inchizi repede. Mai suna o data. Nici de data asta nu e el. Primesti in sfarsit un mesaj scris in graba: „noapte buna!”. Te infurii. Iti juri ca nu o sa mai vorbesti cu el. Te certi pe tine insati pentru acel moment. Dar iti dai seama ca nu are nici un rost. Asta nu o sa te faca sa ii simti lipsa mai putin. Nimic nu te va face sa ii simti lipsa mai putin. Poate doar uitarea lui. Dar cum sa uiti ceva ce nu poate fi uitat? Cineva ce e acolo in fiecare gura de aer, in fiecare silaba rostita, in fiecare fir de par. Te-ai resemnat demult la gandul ca nu il vei putea uita. Si Doamne nici nu vrei sa il uiti. Nici macar nu iti doresti cu adevarat sa scapi de dorul de el. Nu ai mai simtit niciodata in acest mod lipsa cuiva. Sunt momente in care iti doresti cu disperare sa ii auzi vocea fie si prin telefon. Ai o nevoie continuua sa il privesti in ochi. Sa ii simti respiratia. Si te trezesti intrebandu-te: Oare el simte la fel? Sau macar ii e vreun pic dor de tine? Stii bine ca da. Ii e. Poate in aceasi masura ca si tie. Dar ai nevoie de o confirmare. Ai nevoie de cateva cuvinte care stii bine cat de nesemnificative sunt. Dar ai nevoie de ele. Chiar daca sufletul tau stie ca si el are nevoie de tine. Si te intrebi. De ce e nevoie de atata dor? De atata suflet insangerat? De ce nu puteati fi unul langa celalalt? De ce nu ai putea sa te bucuri de prezenta lui zilnica? De ce nu ai putea fi langa el si numai sa ii dai o palma cand te enerveaza si el sa iti fure un sarut? Dar poate e mai bine asa. Poate daca ati fi avut o sansa nu ai fi facut decat sa ii dai cu piciorul. Poate nu ai fi fost asa cum crede el. Poate nu ai fi fost suficient de buna pentru el. Poate nu ai fi fost in stare sa il faci fericit. Si te macina atat de mult gandul ca nu poti afla.

                 Nu iti ramane decat o intrebare care te chinuie. Te tortureaza. Oare si el simte la fel? Of...Daca ai putea sa te uiti in ochii lui si sa ii citesti sufletul...