Noaptea tarziu

               Azi am simtit nevoia sa am grija de mine. Mi-am incretit cu atentie fiecare suvita de par, mi-am inmuiat corpul in uleiul cu parfum de trandafiri pe care l-am amplificat prin puternicul parfum, mi-am aranjat fiecare geana, rujul rosu mi-a conturat buzele, am ales cu mare atentie o rochie de culoarea abanosului pe care am asortat-o cu pantofii proaspat primiti cadou si am plecat. Unde nici eu nu stiu. M-am plimbat ore in sir aratand ca si cum as avea o intalnire prin micul oras. Le-as fi zambit tuturor doar ca nopate face ca orasul sa fie pustiu. Imi place sa merg ca o fantoma printre cladirile inalte, pe stradute inguste, sa vad ce nu ar trebuii vazut. Ma linisteste cand sunt doar eu si intregul oras. Imi dau seama ca nu sunt singura ce duce lipsa de locuitori. In seara asta am simtit ceva mult mai intens decat pana acum, nici macr ploaia nu m-a intors din drum. Am pasit dreapta, un picior in fata celuilalt si ecoul tocurilor inalte. Nimic nu mi-a atras atentia de la lacrimile mele. Am fost captiva intr-un spatiu intuecat si ud unde doar eu exist, nimic si nimeni altcineva. Doar iubirea lui ma gasea aici si doar ea era capabila sa ma faca sa ma intorc. Azi nici macr ea nu m-a cautat!