Noaptea

                    Si noaptea e cel mai greu...Eforturile zilnice de a-l tine departe de mintea ta nu isi mai au rostul, stii ca indiferent ce ai face e in gandurile tale. Totul incepe pe drum spre casa. Sunt obosita, epuizata si cu un dor de tot ce ma inconjoara care urla in mine a disperare. Ma uit la telefon, nimic de la el, i-as da mesaj dar, stiu ca doarme. Ii sterg unmarul in timp ce il repet in minte ca nu cumva sa-l fi uitat, si asta doar pentru a nu ma trezii in miez de noapte scriind sms-uri. Lacrimile incep a-ami invada ochii, purtand cu ele rimelul pe masca mea de bal. Doar rujul rosu imi da viata... Imi e atat de dor de el... Ma opreste politia...incredibi, o zi mai buna nu gaseau. Imi streg cu disperare fata manjita cu lacrimi de amor si incep a rade. Ajung acasa uimita de mine, cu usor e sa rad atunci cand mor in mine.

               Tot ce vreau e sa ma trezesc zambind si fara dor. Iau perna in brate si imi imaginez ca esti tu si vreau doar sa dorm. Dar cum sa dorm cand simt ca acum visez? Nu poate fi real nimic din ce se intampla, o gluma proasta. Reusesc sa adorm prin ganduri negre in cele din urma. Dimineata e alta povese, ma trezesc cu un chef nebun de viata care dureaza cam cat fumul de tigara, pana observ perna de langa mine neatinsa, am visat ca erai langa mine. Trebuia sa fie invers, sa ma trezesc plangand ce ai plecat iar tu, da fi acolo linistindu-ma. Nu mai pot respira de dorul tau. 

               Nu am facut bine dandu-ti un ultimatum, stiu asta, dar vreau sa imi aleg drumul pe care voi merge, e timpul ca eu sa uit sau sa iubesc. Ma distruge ce e acum intre noi, speranta asta care nu stiu daca e reala sau nu...

               Te iubesc mai mult decat iti poti tu imagina si vreau sa fi al meu si eu a ta, sa fim noi, asa ca in visul meu.