Imi e greu dar bine

                   

                      Azi m-am gandit mult la tine ingerule. Toata lumea a plecat din mintea mea cu exceptia ta. Ma voi intoarce de sarbatori in tara, mai sunt cateva zile, dar nu voi mai suna, nu voi mai trimite sms-uri, nu te voi cauta. 
               Poate vei afla ca sunt acasa, poate ma vei suna, poate deja m-ai uitat, poate iti e dor, poate iti e inca frica, poate incerci sa o iubesti pe EA, poate vrei siguranta pe care eu nu ti-o ofer, poate ne vom vedea la o cafea, poate vom vorbi despre nimicuri ce pentru altii sunt o lectie de cultura, poate nici nu te voi vedea, poate nu ma mai iubesti, poate nu ma mai vrei, poate mintea si inima ta acum merg pe acelasi drum, poate nimic din ce a fost nu mai conteaza, poate de data asta vom avea aceiasi dorinta de Craciun, poate vom bea mai mult de o cafea, poate acum stii ce vrei sau pur si simplu nimic nu s-a schimbat, poate inca astepti in gara iubirii orientul tau express, poate te-ai suit in alt tren.
                    Iti amintesti ce mi-ai spus legat de exclusivistul orient express? Cum mi-ai povestit ca decat oamenii foarte bogati, cu clasa si cultura au dreptul sa se urce la bordul acestuia, ca nu poposeste niciodata mult intr-o gara, fie ea a iubirii, ca are dreptul sa isi aleaga calatorii... Te-am ales ingerule depinde doar de tine daca vrei sa te uici sau nu, eu nu mai pot astepta, e timpul sa te decizi. Vi sau ramai?
                    Azi imi e atat de greu, dar atat de bine...