Daca ai stii in cate dimineti m-am indreptat spre maestrii deghizarilor: oglinda si trusa de make-up, doar pentru a devenii altcineva. Curios cum pe parcursul procesului de infrumusetare ma imbrac parca, toata, fizic si psihic, in aceeasi masca pe care eu una o urasc enorm. Parca ar fi magie la mijloc. Mimica se schimba, dictia la fel, ochii capata o alta stralucire: devin personajul "de zi". Ma simt o Cenusareasa in varianta moderna. Ma dezbrac pe nesimtite de mine insami, de parca m-as dezbraca de o rochie, pastrand doar esenta. Imi imbrac, pas cu pas, oribila masca, atat de iubita de ceilalti. Renunt la mine si devin, inconstient aproape, ceilalti.
Masca mea de bal, asa cum o alint eu cu o ironie acida, ma ajuta sa razbat printre oamenii cu care interactionez, ma ajuta sa supravietuiesc in “jungla”. Va fi o zi grea pentru sufletul meu, plina de frustrari, nervi, deziluzii si stres. Va fi o zi in care eu voi plange, in timp ce masca va zambi enigmatic. Un zambet scurt, plin de candoare, o voce calda si o privire galesa. Voi intoarce si celalalt obraz cu delicatete si voi fi dragalasenia intruchipata. Insa doar la suprafata. Inauntru, in mintea si in sufletul meu, va fi aceeasi batalie: masca versus eu insami. Sa ma dezbrac sau nu de ea? Este eterna batalie pe care o port de ani de zile si pe care eu insami, niciodata nu o castig, din motive pur rationale. Indiferent de cerurile filosofice in care traieste sufletul meu, trupul si persoana mea traiesc pe pamant si trebuie sa se conformeze regulilor lumii in care traiesc. Logica mastii e una rece si pur economica. Parca ar fi un negociator uns cu toate alifiile. Niciodata nu ma lasa sa am ultimul cuvant. Si intotdeauna revine, in fiecare dimineata, mai frumoasa, mai feminima, si mai aroganta.
Cu totii avem “masti de bal”, cu totii dezvaluim celorlati doar o parte din ceea ce gandim si simtim la un anumit moment dat. Unii merg mai departe, dezvaluind imagini inchipuite, bine create. Suntem in era marketingului, nu? Suntem imagine. Holograma. Proiectie. Iluzie. Suntem orice numai noi nu. Suntem ceea ce altii isi doresc sa vada, suntem ceea ce ceilalti cauta in noi. Traim in secolul vitezei, al business-ului si al promovarii. Trebuie sa ne promovam prin orice mijloace pentru a nu ramane captivi intr-o lume balzaciana. Trebuie sa renuntam la romanele de dragoste, in favoarea tehnicilor de manipulare. Renuntam la Anna Karenina pentru a deveni Lara Kroft. Femeia romantica si sentimentala a fost uitata. Ea este doar o amintire prafuita. Acum “masca“ la moda este cea a femeii multifunctionale: frumoasa, desteapta, categorica, feminina, mama si sotie model. Femeia Perfecta, care insa intotdeauna mai are loc de perfectionare. Ne uitam trecutul istoric al sufletului uman si ne concentram pe proiectare viitorului. Uitand insa esenta: CARPE DIEM! Traim in clipa asta, fara insa a o constientiza, o dam la o parte cand ea nici macar nu e trecuta... si pierdem esenta.
Ajung iar la ceeasi batalie: eu insami, in sens de esenta umana, si masca de bal, in sens de imagine sociala. Am invins. Sunt acasa in fata oglinzii. Acum pot fie u, ma pot intoarce la durerea sufletului meu, la amintirea ta.
Acum pot plange iar dar, azi mi-ai aratat ca pot zambii, mi-ai aratat ca am uitat de esenta ta si ca am ramas doar cu frumoasele amintiri.
No comments:
Post a Comment