Dor de casa

                            Nu am crezut niciodata ca imi poate fi dor de Romania. Poate nu imi e dor cu adevarat dar, azi am citit pe un alt blog o postare ce m-a facut sa ma gandesc la papa. Nu e prima data cand sunt departe de casa dar este singura data cand am vorbit cu el atat de mult la telefon. Acum realizez ca in ultima saptamana nu i-am auzit vocea, un lucru in general normal. El nu e genul de persoana care sa isi arate sentimentele si cum eu i-am mostenit acest defect, incerc sa par la fel de indiferenta ca si el. Nu vreau sa par slaba in fata lui, cred ca l-as dezamagi si e singura persoana din lume care crede atat de mult in mine. Nu pot face asta!!! 
                    Sunt fericita deoarece maine ma duc acasa! O pura coinicdenta poate, ce-i drept postare citita mai devreme m-a facut sa realizez cat imi e de dor de oamenii ce ma asteapta acasa.