From Paris with tears to London

                            Am crezut ca te-am uitat, am sperat ca am reusit sa intorc pagina capitolului nostru. Am vrut sa am dreptate, am vrut ca tu sa dispari, am vrut ca eu sa plec. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge o actrita atat de buna incat sa ma mint zi de zi ca te-am uitat, ca nu te mai iubesc, ca ai devenit o amintire frumoasa. Acum doar ploaia ma mai poate curata de tine si nici macar ea pentru multa vreme, reusesti mereu sa reapari in gandurile mele, sa ma faci sa te compar, sa imi distrugi prezentrul prin trecut chiar daca nu vrei. 
                          Aseara totul a fost perfect pana cand tu mi-ai intrat in minte facandu-ma sa ma trezesc din frumosul vis. Aveam langa mine barbatul perfect, eram in orasul pe care il iubesc si cel mai important, el ma adora. Mi-a spulberat visul in momentul in care mi-a prins mana ce se juca in parul sau "Printeso doar stii k nu imi place". M-am ridicat cu lacrimi in ochi, fara ca el sa vada "Ma duc la dus iubitule". As fi vrut sa il alint asa cum eram obisnuita sa iti spun tie I., ingerule, dar stiu ca in acest moment doar tu esti ingerul meu. Am intrat sub apa fierbinte si am inceput sa plang, mi-am curatat ranile lasate de acele momente in care tu ma rugai sa ma mai joc macar 5 minute cu parul tau dupa care ma amenintai si tot asa pana era timpul sa mergem acasa. Imi lipsesc jocurile tale dar cel mai mult imi lipsesti tu. Cand m-am intors el deja dormea. Am inceput sa imi fac bagajele in cea mai mare liniste, vroiam sa evit datul unei explicatii, stiam ca nu am una. Am plecat lasand 3 cuvinte masgalite pe oglinda din baie "Nu ma cauta" atat am putut scrie si am plecat. Dupa 2 ore eram in cosmarul meu. Afara ploua, nimic neobisnuit pentru vremea londoneza, am inceput sa merg, stiam ca nu ma pot sui intr-un taxi asa cum ar fi trebuit, aveam prea mult de mers. Cu toate astea am mers pe stradutele pe care ne-am plimbat candva si noi. Iti amintesti cat de frig era si cat de tare ne-am grabit sa ajungem acasa? Alte amintriri... Ploaia facea ca materialul ce ma acopera sa se ingeruneze, simteam ca nu pot respira, aveam nevoie de o pauza, de o pauza de la "noi". Trebuia sa uit de tine si tot ce faceam era sa plang ca te-am lasat sa pleci.
                            Am ajuns intr-un final acasa si pentru prima data de cand ne-am despartit am realizat ca toata dragostea mea e a ta. Credeam ca m-am indragostit de tipul din Paris dar acum stiu ca il confundam cu tine.