Adevarul

                 

               Azi stateam si ma gandeam cat de indiferenta sunt. Sper ca esti mandru de mine, am reusit sa inchid in mine sentimentele pentru tine si sa gandesc totul la rece. Acum iti e frica, nu ma mai poti manipula, nu ma mai poti controla, nu ma ai cu nimic la mana si nu esti obisnuit cu astfel de situatii. Adori sa detii controlul, sa fi cel ce da tonul muzicii, papusarul... Mi-ai dat lectii despre viata, facandu-ma sa cred ca esti cea mai speciala persoana din viata mea. Te-am admirat ani la rand crezand ca esti perfect si mi-am dorit sa fiu ca tine. Am vrut doar sa fi mandru de mine si am facut tot ce am putut ca sa nu te dezamagesc niciodata. Stiu ca nu crezi in mine, nu ma vezi printre cei invingatori dar gandeste-te ca te-am copiat, am invatat de la tine tot ce se putea invata iar ce am furat de la altii am testat pe tine. Poate nu voi fi printre invingatori dar voi fi mereu singura persoana pe care nu o poti controla, ti-ai pierdut avantajele in fata mea iar acum iti e frica de reactiile mele. Iti e frica sa imi povestesti despre problemele tale care sunt ale noastre pentru ca voi avea mereu ceva de spus, incerci sa ma izolezi intr-o lume roz unde tu esti acelasi om de acum cativa ani. Adevarul doare, dar prefer sa ma doara decat sa fiu mintita. Felicitarile mele, ai reusit sa ma transforim in ce urasc cel mai mult azi, in tine. Sper sa te doar si pe tine la fel de tare cat m-a durut si pe mine cand ti-am vazut adevarata fata. Sper sa te doara ca ai pierdut iubirea mea.

Vreau

                         Pentru ca visele mele se implinesc atunci cand zambesc rad si incep sa imi pun dorinte. Ce vreau? Ce imi doresc? La ce visez?

                  In primul rand vreau sa fiu eu si imi promit mie ca voi fi doar eu, fara masca, fara zambete false, cu lacrimi pe obraz daca e nevoie. De azi nu voi mai iubii pentru ca trebuie, va voi iubii doar pentru ca vreau, voi fi draguta doar atunci cand simt si doar cu persoanele pe care le plac, iar daca nu am chef de voi nu voi mai raspunde la telefon chiar daca TREBUIE.
                  Vreau sa ii simt atingerile pe pielea mea fina, vreau sa il rasfat pana uita de problemele zilnice, vreau sa simt cum samgele fierbe in noi si cum bataile inimilor noastre devin tot mai dese pana cand incepem sa ne linistim. Vreau sa vorbim despre tot felul de prostii si vreau sa visam impreuna in timp ce eu ma joc in parul lui iar el ma ti strans in brate si asta pana adormim. Vreau sa il trezesc in mirosul de cafea proaspat facut si vreau chiar daca nu e pe gustul lui sa spuna ca e perfecta. Vreau sa se chinuie sa para politicos in timp ce eu vin razand cu un espresso lung, fara zahar si fara lapte. Stiu ca cescuta ce i-o voi oferii ii va face ziua mai buna. Vreau sa ne tachinam in timp ce ne imbracam, vreau sa imi spuna ca m-am ingrasat daca e cazul dar, vreau sa nu uite sa adauge ca ma iubeste. Vreau ca atunci cand isi aminteste de mine pe parcursul zilei sa imi trimita un SMS si as vrea sa uite de orgoliul lui uneori. Vreau sa nu imi raspunda la toate mesajele si apelurile mele chiar daca asta ma face nervoasa si agitata, il voi iubii mai mult asa. Vreau ca atunci cand se baga in patul alteia sa nu se gandeasca la mine, vreau sa nu se simta vinovat pentru nimic din ceea ce face si chiar daca vreau sa ii spun ca totul va fi bine nu ii pot promite ca asa va fi.
                  Vreau ca atunci cand nu e el sa am viata mea, vreau sa fiu Andra, nicidecum iubita lui. Vreau sa fiu o femeie independenta, plina de dorinta, pasiune si mai ales feminitate. Vreau sa fiu slaba si puternica, vreau sa plang la filme, vreau sa citesc in timpul liber, vreau sa stiu cat mai multe si sa ajung la litera Z a dex-ului. Vreau sa fiu asa cum ai mei viseaza, vreau sa fiu cum papa m-a invatat, vreau sa fiu femeia perfecta, vreau sa fiu a lui.        

Fara masca

                            Azi nu imi pot da seama daca cunt trista sau fericita. Totul doare in jurul meu dar, mai e si el, care printr-un simplu sms imi schimba starea. Sunt atat de fericita ca l-am gasit si atat de trista ca e El. 

                   M-am intors de cateva zile in Londra si m-am pus pe gandit. Trebuie sa analizez lucrurile la rece, sa imi dau seama de ce face acest lucru, de ce eu si de ce acum. Am multe intrebari pe care trebuie sa mi le pun si mai ales sa le gasesc raspunsul. De azi voi incerca sa uit de fluturasii din stomac si sa gandeszc logic, trebuie sa uit de iubire si sa fiu rationala. De azi voi incerca sa fiu rece si indiferenta, o femeie care nu imi seamana, macar pentru cateva ore, pana voi primi sms-ul lui ce ma va face iar sa visez la atingerile si sarutarile ce ma alinta in noptile ploioase.

Craciun in familie

                              La mine in casa exista aceasta traditie, de a ne petrece ajunul in familie. O familie numeroasa deoarece si prietenii nostri tot din ea fac parte. Ne asezam cadourile sub brad si ne mintim ca a venit Mos Craciun. Am venit acasa incarcata de cadouri pe care le-am ascuns cu grija si am incercat sa tin in mine acea bucurie de a darui. Azi uite-ma cum plang intr-un birou gol, ce apartine unei case si mai goale. Ajunul Craciunului ce trebuia sa fie plin de culoare, iubire si voie buna anul acesta a fost trist. Cadourile de sub brad au spus totul. Nu sunt materialista si tot ce conta era admosfera casei dar cand acestea sunt cumparate de amanta tatalui meu totul se schimba. Nu am nimic cu ea, nu ma deranjeaza atata vreme cat sta pe locul ei.
                             Am ajuns la petrecere cu un gust amar ce a persistat, devenind din ce in ce mai puternic. Ajunul acestui an a fost o minciuna. Tata s- prefacut ca ii face placere ca e cu noi, mama ne-a mintit ca e fericita, eu v-am dat impresia ca nu stiu nimic in timp ce ochii imi fugeau dupa el.
                              Sper ca nu a-ti avut Craciunul meu si va spun Sarbatori fericite.                            

Gara iubirii

                                           Timpul nu a facut nimic pentru mine, nimic in afara de a ma pune intr-o vesnica asteptare, de a ma plasa intr-o gara provinciala a iubirii unde trenul nu opreste niciodata pentru mine. Pierdusem demult speranta ca asteptarea mea in acea gara avea sa imi aduca iubirea, insa imi pastrasem ritualul de dragul acestor imbratisari, imbratisarile altora, din care inima mea dornica de iubire isi tragea fericirea de care avea nevoie pentru a supravietui o noua zi. Exista iubire, imi confirmam ori de cate ori altii erau fericiti. 

                  In acea seara am intalnit un suflet mai singur decat al meu. Durerea lui m-a coplesit, forta cu care isi traia viata in prezenta unei dragoste imaginara m-a doborat cu totul la pamant. Durerea si speranta ne-au unit visurile de iubire. Singuratatea ne-a adus impreuna, intr-o imbratisare ce va tine pe vecie, chiar daca astazi el asteapta in continuare in gara, in timp ce eu am plecat cu un alt tren. Noi doi nu am reusit sa parasim vreodata spatiul in care ne-am intalnit. Am ramas acolo, impietriti de pasiune, incapabili sa facem vreun pas inainte sau inapoi, vesnic pe loc, prinsi, poate chiar napastuiti de o iubire care a fost si este in continuare imposibila. Era imposibila din toate motivele si pentru niciunul in realitate. Iubirea noastra era de neconceput pentru ca eram diferiti, doi oameni indragostiti a caror ratiune de a trai era diferita, diametral opusa, ori mai banal spus, eram pur si simplu incompatibili.

Ne-am iubit totusi. Pasional, dar pur, sincer, dar vesnic inlacrimat, jurand ca ne vom sta alaturi pana cand moartea ne va desparti, dar incapabili sa ne tinem promisiunea in viata de zi cu zi. Eram nebuni, dar eram indragostiti nebuneste si asta ne salva intotdeauna de la colaps. Dupa cateva zile el s-a vindecat. Cand m-am trezit, perna sa era in continuare calda, dar camera era rece, ca si cum vantul schimbarii ar fi batut napraznic prin cuibul nostru de iubire. Il pierdusem.
L-am regasit asteptand iubirea pe peron, o alta iubire pe care, sunt sigura, o va astepta fara rost toata viata.
Am innebunit de durere, am simtit cum inima mi-e smulsa din piept si aruncata pe sinele trenului cu iubire si-am sarit dupa ea, s-o prind, s-o aduc inapoi teafara. Ironic... trenul iubirii avea intarziere atunci, asa ca nu am patit nimic, insa indragostitii de pe peron m-au privit ca si cum n-as mai fi avut dreptul sa ma alatur iarasi lor. Dezertasem, incetasem sa mai cred in trenul pe care ei il asteptau plini de speranta.
                 Am urcat clandestin si am parasit gara asa cum nimeni altcineva de acolo nu mai reusise: singura. Doar eu cu mine. Mi-am amintit ca undeva, cu mii de statii in urma, un suflet asteapta un altul. Si, poate, intr-o zi, sa cobor in gara potrivita si sa zaresc sufletul potrivit asteptandu-ma.

Fericirea mea

                        Am crezut ca sunt o persoana fericita, ca viata mea e frumasa iar ca cele mai importante probleme  ale mele sunt acelea ca nu imi sta parul cum vreau sau ca nu imi gasesc rochita mov. Stiu ca oamenii in general au probleme adevarate, din cauza asta am crezut ca sunt fericita. Fiind mereu prinsa in lumea mea roz, am vrut sa uit ca exista si o lume gri. Azi dimineata m-am trezit mai fericita ca oricand. Fericirea aceea pura imi strabatea venele intr-un ritm calm, profund, facandu-ma sa zambesc in nestire. Sunt fericita in bratele tale, pierduta in placerile trupesti ce imi dau senzatia ca timpul s-a oprit in loc doar pentru noi. Aseara noi i-am poruncit ceasului sa stea. Si-a reluat ticaitul atunci cand am plecat spre casele noastre. 

                   Sunt fericita pentru ca te-am vazut cum te-ai relaxat si cum ti-ai luat iar tinuta office cand am iesit pe usa apartamentului, sunt fericita deoarece te-am vazut razand cand am calcat in baltoaca din fata blocului si mai ales pentru ca ai ras mai tare cand ai calcat si tu in alta. Sunt fericita ca atunci cand ai o zi grea, la sfarsitul ei iti amintesti de mine. 

                   Ani la rand m-ai invatat sa fiu mai egoista si sa ma trec pe mine pe primul rand. Am tot incercat si ma certai mereu cand vedeai in ochii mei tristetea altora, acum singurul lucru care ma face fericita e zambetul tau. Sper sa nu ma certi si acum.   

Printesa

                      M-am inchis in casa, fara telefon, fara televizor, fara laptop, fara contact cu exteriorul, aveam nevoie de cateva ore cu mine. M-am gandit ce vreau sa fac, cine vreau sa fiu, cum vreau sa fiu. M-am decis. Am ales sa fiu printesa. De azi voi fi printesa. Voi ranii multe persoane pe care le iubesc, am fost egoista si m-am gandit doar la mine, iar mie imi va fi mult mai bine ca printesa. Nu stiu daca voi ajunge sa fiu printesa ta, e greu si depinde de amandoi, dar eu sunt dispusa sa renunt la tot pentru noi. Am ales sa imi las principiile acasa, sa ignor toate avertismentele primite de-a lungul anilor si sa imi urmez inima. Am lasat ratiunea in urma mea si am plecat pe acest drum fara intoarcere.

                     Am plecat la lupta asta de a te cucerii fara nicio arma. Sunt doar eu, ma cunosti atat de bine incat nu are rost sa incerc sa te atac cumva, vei rade de planurile mele inainte de a ti le spune asa ca ma voi afisa in fata ta goala, lipsita de aparare, doar cu speranta ca vrei mai mult decat o aventura.  Stiu ca nu ai timp sa citesti ce scriu eu aici dar sper sa vezi prin ochii mei gandurile ce imi strabat mintea asa cum o tot faci de ani buni. Sper sa nu uiti pentru nici macar o secunda cine sunt, sa iti amintesti mereu de mine ca de pustoaica ce eram pana azi deoarece asa voi fi ignorand mici detalii. Voi renunta la mine pentru o scurta perioada, nu definitiv, atat cat e nevoie pentru a face lucrurile sa meara.