Fericirea mea

                        Am crezut ca sunt o persoana fericita, ca viata mea e frumasa iar ca cele mai importante probleme  ale mele sunt acelea ca nu imi sta parul cum vreau sau ca nu imi gasesc rochita mov. Stiu ca oamenii in general au probleme adevarate, din cauza asta am crezut ca sunt fericita. Fiind mereu prinsa in lumea mea roz, am vrut sa uit ca exista si o lume gri. Azi dimineata m-am trezit mai fericita ca oricand. Fericirea aceea pura imi strabatea venele intr-un ritm calm, profund, facandu-ma sa zambesc in nestire. Sunt fericita in bratele tale, pierduta in placerile trupesti ce imi dau senzatia ca timpul s-a oprit in loc doar pentru noi. Aseara noi i-am poruncit ceasului sa stea. Si-a reluat ticaitul atunci cand am plecat spre casele noastre. 

                   Sunt fericita pentru ca te-am vazut cum te-ai relaxat si cum ti-ai luat iar tinuta office cand am iesit pe usa apartamentului, sunt fericita deoarece te-am vazut razand cand am calcat in baltoaca din fata blocului si mai ales pentru ca ai ras mai tare cand ai calcat si tu in alta. Sunt fericita ca atunci cand ai o zi grea, la sfarsitul ei iti amintesti de mine. 

                   Ani la rand m-ai invatat sa fiu mai egoista si sa ma trec pe mine pe primul rand. Am tot incercat si ma certai mereu cand vedeai in ochii mei tristetea altora, acum singurul lucru care ma face fericita e zambetul tau. Sper sa nu ma certi si acum.