Noaptea tarziu

               Azi am simtit nevoia sa am grija de mine. Mi-am incretit cu atentie fiecare suvita de par, mi-am inmuiat corpul in uleiul cu parfum de trandafiri pe care l-am amplificat prin puternicul parfum, mi-am aranjat fiecare geana, rujul rosu mi-a conturat buzele, am ales cu mare atentie o rochie de culoarea abanosului pe care am asortat-o cu pantofii proaspat primiti cadou si am plecat. Unde nici eu nu stiu. M-am plimbat ore in sir aratand ca si cum as avea o intalnire prin micul oras. Le-as fi zambit tuturor doar ca nopate face ca orasul sa fie pustiu. Imi place sa merg ca o fantoma printre cladirile inalte, pe stradute inguste, sa vad ce nu ar trebuii vazut. Ma linisteste cand sunt doar eu si intregul oras. Imi dau seama ca nu sunt singura ce duce lipsa de locuitori. In seara asta am simtit ceva mult mai intens decat pana acum, nici macr ploaia nu m-a intors din drum. Am pasit dreapta, un picior in fata celuilalt si ecoul tocurilor inalte. Nimic nu mi-a atras atentia de la lacrimile mele. Am fost captiva intr-un spatiu intuecat si ud unde doar eu exist, nimic si nimeni altcineva. Doar iubirea lui ma gasea aici si doar ea era capabila sa ma faca sa ma intorc. Azi nici macr ea nu m-a cautat! 

Only words

                      








                         Sunt doar cuvinte stiu dar, sunt cuvinte spuse din suflet, sunt cuvinte ce nu le-am rostit pana acum pentru ca nu am simtit nevoia, nu au fost necesare. 
                         A trecut ceva vreme de cand nu am mai vorbit dar esti inca prezent in visele mele, in prezentul meu. Duminica ma intorceam de la mare, mi-am amintit discutia noastra, cum ne-am facut filmul nostru, cum le povesteam copiilor nostrii cat de mult ne iubeam si mai ales cum am fi fost la fel de indragostiti si peste 10 ani. Imi e atat de greu fara tine... Incerc sa ma prefac ca sunt bine, pun masca aia de bal pe care o am de la tine si imi ascund sentimentle in spatele ei. La suprafata ramane un zambet larg cu strungareata dar camd ajung acasa pierd masca. Pot fi eu, ma pot intoarce la durerea sufletului meu, la amintirea ta. Imi cufund fata in perna si incep sa visez. Iti simt atingerile, mangaierile, simt cum ma saruti incet pe tot corpul, cum ma alinti, iti aud vocea atat de calma si sigura, ma linisteste si imi da putere sa zambesc. Deschid ochii si te vad, esti aici, esti langa mine. Ma ti strans in brate si imi spui ca va fi bine, ca doar iubirea noastra conteaza. Ma saruti iar, simt cum intreg corpul vibreaza sub mainile tale, fiecare atingere imi creste temperature, inima imi bat din ce in ce mai repede ca si cand ar vrea sa iasa din pieptul meu, sa se mute la tine. Iti simt respiratia grea pe gatul meu, mainile mele iti cerceteaza fiecare parte a pielii, simt cum fiecare fibra musculara se incordeaza, iti simt corpul greu strivindu-ma, ma apasa cu o putere neobisnuita, mai mult psihica decat fizica, ma domini. Ma privesti in ochi si imi spui… nu aud, nu aud nimic. E o galagie asurzitoare. Te indeparteazi, nu te pot prinde, te pierd in abis. Se pierde in soneria ceasului desteptator. E dimineata. 
                         Acum trebuie sa o iau de la capat dar nu mai am putere, vreau sa te uit, vreau sa te am, vreau tot ce aveam impreuna.   

  "Ai fost si-o sa ramai mereu

Perioada mea de apogeu

Ai fost balsamul sufletului meu

Cu apelativul inger ma chemai mereu

Erai la mine -n viitor

Si eram sigur  ca asa mor

Spuneai mereu ca ma iubesti

Acum,doar cu amintiri ma mai hranesti

Eram persoana a 1 -a la plural

Acum sunt prima singular

Radeam cu tine zi de zi

Acum iti scriu doar poezi

Acum cand totul e tacut

Imi spun ca stiu ce-am de facut

Sa astept din nou in gara mea

Un tren cu care voi pleca"

Intrebari

                 

                        

                      Aseara ne-am vazut. Poate nu ar fi trebuit, pe mine una m-a durut prea tare privirea ochilor tai. Imi era mult prea dor de noi iar noi, nu cred ca mai exista. Sper din suflet sa nu fie asa pentru ca te vreau dar eu nu mai pot astepta. Timpu din clepsidra se scurge, nebunia zilnica ma face sa te uit, ignoranta ta ma indeparteaza. Luni plec. De tine depinde plecarea mea, nu stiu daca ne va mai lega ceva cand ma voi intoarce si spun asta cu lacrimi in ochi pentru ca ma doare. vreau sa nu ma lasi sa o fac, vreau sa iti pese ca ma pierzi si sa nu mai fi indiferent. Apropo, maine am fi facut 2 luni... Vreau sa stii ca azi sunt inca aici, inca imi e dor de tine, inca te iubesc, inca te astept. Dar oare cat o mai pot face?  

Noaptea

                    Si noaptea e cel mai greu...Eforturile zilnice de a-l tine departe de mintea ta nu isi mai au rostul, stii ca indiferent ce ai face e in gandurile tale. Totul incepe pe drum spre casa. Sunt obosita, epuizata si cu un dor de tot ce ma inconjoara care urla in mine a disperare. Ma uit la telefon, nimic de la el, i-as da mesaj dar, stiu ca doarme. Ii sterg unmarul in timp ce il repet in minte ca nu cumva sa-l fi uitat, si asta doar pentru a nu ma trezii in miez de noapte scriind sms-uri. Lacrimile incep a-ami invada ochii, purtand cu ele rimelul pe masca mea de bal. Doar rujul rosu imi da viata... Imi e atat de dor de el... Ma opreste politia...incredibi, o zi mai buna nu gaseau. Imi streg cu disperare fata manjita cu lacrimi de amor si incep a rade. Ajung acasa uimita de mine, cu usor e sa rad atunci cand mor in mine.

               Tot ce vreau e sa ma trezesc zambind si fara dor. Iau perna in brate si imi imaginez ca esti tu si vreau doar sa dorm. Dar cum sa dorm cand simt ca acum visez? Nu poate fi real nimic din ce se intampla, o gluma proasta. Reusesc sa adorm prin ganduri negre in cele din urma. Dimineata e alta povese, ma trezesc cu un chef nebun de viata care dureaza cam cat fumul de tigara, pana observ perna de langa mine neatinsa, am visat ca erai langa mine. Trebuia sa fie invers, sa ma trezesc plangand ce ai plecat iar tu, da fi acolo linistindu-ma. Nu mai pot respira de dorul tau. 

               Nu am facut bine dandu-ti un ultimatum, stiu asta, dar vreau sa imi aleg drumul pe care voi merge, e timpul ca eu sa uit sau sa iubesc. Ma distruge ce e acum intre noi, speranta asta care nu stiu daca e reala sau nu...

               Te iubesc mai mult decat iti poti tu imagina si vreau sa fi al meu si eu a ta, sa fim noi, asa ca in visul meu.        

           

Mă doare

Nu stiu ce e in sufletul tau acum dar mi-ar plăcea enorm de mult sa am măcar o idee. M-ai căutat in ultima perioada, întrebarea mea e "De ce?". Oare îți era dor de mine sau pur si simpLu doar sa vezi dacă sunt bine? Nu sunt bine, imi e dor de tine si as face orice sa îți vad ochii, sa mă iei in brate si sa imi dai puterea d care am nevoie in perioada asta. Erai sprijinul meu, faptul ca mă iubeai mă făcea sa mă dau jos din pat dimineața. Acum doar vointa si taria de caracter mă fac sa rad pentru alți căci inima imi plânge. Am nevoie de tine ca desertul de ploaie, pot supravietuii fara tine dar nu pot traii. Mă doare ca nu esti aici, mă bucur ca tie îți e mai bine, as fi vrut sa îți fie bine lângă mine. As muta mu tii din loc doar sa stiu ce ascunzi sub ei. As face orice sa aflu ce gandesti...

Inca ploua

                   
                  Inca ploua. Niciodata nu mi-a placut ploaia, e ca o batranica moracanoasa ce asteapta si pandeste sa iti invadeze sufletul. Te tine in casa, prizonier in propria-ti viata, aruncand in gandurile tale cele mai frumoase amintiri cu el. Si iti e atat de dor de el... e singurul ce ar putea sa o imbuneze. In doi ar fi soare in casa chiar daca afara ploua. Picaturile de apa ce lovesc geamul cu putere imi inlocuiesc lacrimile sufletului ce nu s-au oprit de cad a plecat. Si rad, si sunt bine, cerul plange in locul meu. Intr-o dimineata soarele imi va invada camera, luminanadu-mi viata. Azi inca ploua... 
       

Asteptand

   





                     Astept cu ochii pironiti pe ecranul imobil al telefonului sperand ca am primit un sms in cele 2 secunde cat nu am fost atenta. Astept la fel cum am asteptat aseara, stiind ca nu va venii dar, sperand ca din clipa in clipa iti voi auzi loviturile in usa. Am ramas singura, eu cu gandurile mele ce mi-au distrus inima, putin cate putin, cu fiecare ora se zdrentuia si se dispersa pana cand nici macar lacrimile nu au mai cazut. Am ramasa eu, eu aia rece si indiferenta care stie doar sa atace, care nu stie ce inseamna intelegerea sau a ingadui. Imi plange sufletul in mine dar eu rad si iti spun ca nu vreau sa mai aud de tine. 
                M-ai ranit cum nimeni nu a facut-o pana acum doar pentru ca te-am primit in viata mea, am daramat zidul ce ma proteja si te-am acceptat in intimitatea mea. Am crezut in tine mai mult decat in mine iar azi nici macar nu pot sa respir fara tine. M-ai facut dependenta de tine si m-ai abandonat pe o strada pusie pe timp de ploaie. Noroc cu ploaia ca imi ascundea lacrimile de trecatori. Ma doare intreg corpul si sunt amortita de atata amar. Ai ales sa pleci si indiferent de ce am facut ca sa te opresc ti-ai continuat drunul pe care eu nu am acces. Sunt ranita, coplesita si rapusa. Nu am pentru ce sa lupt si nu mai pot. Totul tine de tine si urasc cand nu pot face ceva... Cu toate astea te iubesc si inca te astept