Masca mea de bal

               Daca ai stii in cate dimineti m-am indreptat  spre maestrii deghizarilor: oglinda si trusa de make-up, doar pentru a devenii altcineva. Curios cum pe parcursul procesului de infrumusetare ma imbrac parca, toata, fizic si psihic, in aceeasi masca pe care eu una o urasc enorm. Parca ar fi magie la mijloc. Mimica se schimba, dictia la fel, ochii capata o alta stralucire: devin personajul "de zi". Ma simt o Cenusareasa in varianta moderna. Ma dezbrac pe nesimtite de mine insami, de parca m-as dezbraca de o rochie, pastrand doar esenta. Imi imbrac, pas cu pas, oribila masca, atat de iubita de ceilalti. Renunt la mine si devin, inconstient aproape, ceilalti.

               Masca mea de bal, asa cum o alint eu cu o ironie acida, ma ajuta sa razbat printre oamenii cu care interactionez, ma ajuta sa supravietuiesc in “jungla”. Va fi o zi grea pentru sufletul meu, plina de frustrari, nervi, deziluzii si stres. Va fi o zi in care eu voi plange, in timp ce masca va zambi enigmatic. Un zambet scurt, plin de candoare, o voce calda si o privire galesa. Voi intoarce si celalalt obraz cu delicatete si voi fi dragalasenia intruchipata. Insa doar la suprafata. Inauntru, in mintea si in sufletul meu, va fi aceeasi batalie: masca versus eu insami. Sa ma dezbrac sau nu de ea? Este eterna batalie pe care o port de ani de zile si pe care eu insami, niciodata nu o castig, din motive pur rationale. Indiferent de cerurile filosofice in care traieste sufletul meu, trupul si persoana mea traiesc pe pamant si trebuie sa se conformeze regulilor lumii in care traiesc. Logica mastii e una rece si pur economica. Parca ar fi un negociator uns cu toate alifiile. Niciodata nu ma lasa sa am ultimul cuvant. Si intotdeauna revine, in fiecare dimineata, mai frumoasa, mai feminima, si mai aroganta.

               Cu totii avem “masti de bal”, cu totii dezvaluim celorlati doar o parte din ceea ce gandim si simtim la un anumit moment dat. Unii merg mai departe, dezvaluind imagini inchipuite, bine create. Suntem in era marketingului, nu? Suntem imagine. Holograma. Proiectie. Iluzie. Suntem orice numai noi nu. Suntem ceea ce altii isi doresc sa vada, suntem ceea ce ceilalti cauta in noi. Traim in secolul vitezei, al business-ului si al promovarii. Trebuie sa ne promovam prin orice mijloace pentru a nu ramane captivi intr-o lume balzaciana. Trebuie sa renuntam la romanele de dragoste, in favoarea tehnicilor de manipulare. Renuntam la Anna Karenina pentru a deveni Lara Kroft. Femeia romantica si sentimentala a fost uitata. Ea este doar o amintire prafuita. Acum “masca“ la moda este cea a femeii multifunctionale: frumoasa, desteapta, categorica, feminina, mama si sotie model. Femeia Perfecta, care insa intotdeauna mai are loc de perfectionare. Ne uitam trecutul istoric al sufletului uman si ne concentram pe proiectare viitorului. Uitand insa esenta: CARPE DIEM! Traim in clipa asta, fara insa a o constientiza, o dam la o parte cand ea nici macar nu e trecuta... si pierdem esenta.

            Ajung iar la ceeasi batalie: eu insami, in sens de esenta umana, si masca de bal, in sens de imagine sociala. Am invins. Sunt acasa in fata oglinzii. Acum pot fie u, ma pot intoarce la durerea sufletului meu, la amintirea ta.

            Acum pot plange iar dar, azi mi-ai aratat ca pot zambii, mi-ai aratat ca am uitat de esenta ta si ca am ramas doar cu frumoasele amintiri.  

Amintiri

                           Azi am rasfoit jurnalul in cautarea unor amintiri. M-am tot contrazis cu un prieten il legatura cu data unor discutii aprinse. Nu am gasit ce cautam in schimb, am citit despre surpriza pe care trebuia sa ti-o fac. Imi amintesc si acum cat de tare m-am chinuit sa pastrez secreta ziua cand vin in tara doar pentru a te surprinde. Imi amintesc cat de dezamagit ai fost cand ti-am spus ca nu voi fi de ziua ta cu tine si cat de rau mi-a parut ca te-am mintit. Dar cel mai bine imi amintesc cum te-am tot asteptat sa in fata blocului sa vi acasa, asa cum vorbisem cu cateva ore mai devreme si cat de rau m-am enervat cand te-am sunat si mi-ai spus ca nu mai vi. Am fost cea surprinsa si nicidecum asa cum planuisem :)). Acum rad pe seama acestor intamplari dar atunci ma enervam teribil de tare.

                  Azi stiu cat de bine ne-a fost impreuna chiar daca ne certam atat de des. Am fost fericita si cred ca si tu ai fost, cel putin asa sper. Timpul sterge durerea si lasa decat amintirea unor clipe frumoase. Nu regret ca te-am iubit, nici ca ti-am dat un an din viata mea si mai ales, nu regeret ca ne-am despartit.                

Weekend in tara

                       Si uite ca s-a dus weekendul meu in tara. 3 zile de iarna, 3 zile de distractie, 3 zile perfecte. M-am simtit extraordinar de bine, uitasem cum e acasa, uitasem de toate acele lucruri marute ce ma fac sa zambesc mereu. Uitasem de tampeniile pe care catelul meu le poate face si mai ales de cata energie imi da. Mi-a fost dor de spectacolele date de el doar pentru a ma face sa rad. Uitasem cum e sa ma cert cu mama pe haine si pe urma sa radem una de cealalta. Uitasem cum e sa fiu singura persoana din lume care conteaza. Nu am stiut niciodata cum e sa faci ceva gresit si sa nu mi se tina morala :)) dar dorul schimba chiar si aceste aspecte. Nu am crezut niciodata ca ma voi duce la papa spunandu-i ca am lovit masina iar singurlele lui cuvinte sa fie :" Suna-l pe Mari sa rezolve. Ia masina mea daca ai nevoie. Te iubesc!" Papa care se enerva si tipa si imi facea 3 ore morala iar in urmatorul an imi amintea cu fiecare ocazie, s-a comportat ca si cum nimic nu s-a intamplat. 
                Weekend in tara... intr-un cuvant IUBIRE.                             

Dor de casa

                            Nu am crezut niciodata ca imi poate fi dor de Romania. Poate nu imi e dor cu adevarat dar, azi am citit pe un alt blog o postare ce m-a facut sa ma gandesc la papa. Nu e prima data cand sunt departe de casa dar este singura data cand am vorbit cu el atat de mult la telefon. Acum realizez ca in ultima saptamana nu i-am auzit vocea, un lucru in general normal. El nu e genul de persoana care sa isi arate sentimentele si cum eu i-am mostenit acest defect, incerc sa par la fel de indiferenta ca si el. Nu vreau sa par slaba in fata lui, cred ca l-as dezamagi si e singura persoana din lume care crede atat de mult in mine. Nu pot face asta!!! 
                    Sunt fericita deoarece maine ma duc acasa! O pura coinicdenta poate, ce-i drept postare citita mai devreme m-a facut sa realizez cat imi e de dor de oamenii ce ma asteapta acasa.      

Flashmod

               O noapte nebuna. Nu am crezut ca se poate intampla asa ceva intr-o zi obisnuita. Am vrut sa stau in casa, sa ma uit la filme, sa pierd timpul dar o prietena m-a scos in oras, ceva destul de complicat pentru o seara de miercuri deoarece a insistat sa mergem in Londra sa se intalneasca cu cineva. Ne-am aranjat, ne-am suit in tren iar dupa 40 de minute eram in Victoria station. Ne intalnim cu prietenul ei si plecam spre club. Nu aveam mult de mers iar ploaia se oprise asa ca am decis ne plimbam. Printre glume si mistouri am ajuns in Green Park unde era surprinzator de aglomeratie. Incercam cu disperare sa trecem prin multime si ramanem captivati de cele intamplate. In cateva secunde 4 tipe se  aduna de nicaieri iar melodia " The Young Rascals - Good Loving" se aude din niste boxe. Fetele incep a dansa  Cu o viteza uimitoare tot parcul se misca o data cu ele. Am inceput si noi sa dansam, lasandu-ne prinsi in moment. Cand melodia s-a terminat am inceput sa radem in timp ce ne uitam la oameni ce deja incepusera sa se imprastieze, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 
          Dansul din noaptea asta din Green park mi-a dat energie cat pentru o viata sau cel putin asa pare acum.


Noapte buna              

Ani de facultate

                             Azi am avut o discutie destul de aprinsa cu mama. Tot radea de mine ca pierd anii de facultate, ca nu ma distrez suficient. Dar ce insemna acesti ani? Cu ce difera fata de liceu de exemplu? In liceu e vorba tot despre petreceri, sex si un pic de invatat. Ne maturizam cu fiecare an, indiferent din ce perioada face parte, deci nimic diferit. Poate faptul ca stau singura schimba cateva aspecte, dar daca faceam facultatea in tara stateam tot cu ai mei. Pana acum nu vad nimic diferit fata de anii de liceu.


                    Tu ce faci/ai facut diferit in facultate?             

Oare cum???

                         In seara asta am stat la "o barfa" cu un prieten. O persoana cu care nu am mai vorbit pana acum decat strictul necesar. Il cunosc prin intermediul unei prietene. Am vorbit aproximativ o ora despre iubire si am aflat ca a renuntat sa mai caute dragostea adevarata, ca nu mai crede in ea. S-a fript iar acum sufla si in iaurt. Stiu ca asa sunt baietii, un pic mai dramatici, dar nu imi place sa stiu pe nimeni ajuns in situatia asta. Ma gandesc cat de goala as fi eu fara credinta asta oarba in iubire... nu as vrea ca el sa creada ca toate femeile sunt ca ea, doar pe interes si fara pic de iubire in vene.
                  Si te intreb pe tine fata draga cine te crezi de iti permiti sa spulberi vise fara a te uita in urma? Datorita celor ca tine dragostea devine un mit iar eu, nu voi lasa asta sa se intample...




                  Tu crezi in dragoste?